Au curs lacrimi pe obraji,

Câtă apă e-n oceane,

C-ai lăsat sufletul gaj,

Oamenilor din cartoane. 

Căci tristețea este viciu,

Când nu ai alternativă.

Dar nu este un deliciu,

Această grijă tardivă. 

A fost durere în lume,

Câtă n-ai cum să suporți.

Și-au luat naștere cutume,

Uitând de vieți și de sorți.

Cu-atâtea resentimente,

E greu să gândești la bine.

Că-n lipsă de sentimente,

Multe-au murit pentru tine.

Șanse nu prea ai destule,

Și-ncepi singur să te minți.

Este plin de burți sătule,

Care sunt fără de minți. 

Încearcă orice mișmaș,

Numai ca să nu răzbești.

Căci așa face un laș,

Dacă nu îl prea slăvești. 

O să-ți bage bețe-n roate,

Dacă nu gândești ca el.

Că-i ghidat de falsitate,

Și nu are niciun țel.

Căci mai toți se află-n turmă,

De-asta sunt greu de salvat.

Tu-ncearcă, dă-le de urmă,

Să te-mpaci c-ai încercat.

Oare ai parte de șanse,

Acum? Nu peste mulți ani.

Călătorind doar pe planșe,

Că ești sărac, că n-ai bani.

Vrei vacanțe ca în vise,

În care să te distrezi.

Dar când vezi că nu ai fise,

Începi iarăși să turbezi. 

Nu știu de ce te agiți,

Atâta timp cât ai strictul.

Că-s oameni nefericiți,

Care-și așteaptă verdictul.

Copii care mor de foame,

În Africa sunt la modă.

Căci stăpânul, după toane,

Are pâine, dar n-o dă!

În decembrie '89,

Niște oameni mai rebeli,

Chiar voiau o viață nouă,

Săturați de abureli.

Și așa s-a înființat,

La mecanică, o ligă.

Iar de când s-a dezlegat,

LSFMT o strigă.

Câțiva studenți, în ianuarie,

Au fondat vechea poveste.

Și, mai târziu, în februarie,

Dădeau tuturor de veste.

Au trecut cam trei decade,

De când s-a-mplinit un vis,

Chiar atunci, prin ambuscade,

Când totul era abis.

Vremuri care nu se-ntorc,

Oricât suntem de nostalgici.

Amintiri care ne storc,

Și nu mai suntem chiar logici.

Vremuri ce au fost atunci,

Baza noastră de plecare.

C-am muncit destul pe brânci,

Ca să fie foarte tare. 

Vremuri ce s-au stors pe rând,

Trecând odată cu anii.

Dar noi le-am trecut râzând,

Precum trec și azi Balcanii.

Vremuri ce-au născut tristeți,

Dar și multe stări de bine,

Lângă acești băieți isteți,

Care nu se pot abține!