Cutume
Au curs lacrimi pe obraji,
Câtă apă e-n oceane,
C-ai lăsat sufletul gaj,
Oamenilor din cartoane.
Căci tristețea este viciu,
Când nu ai alternativă.
Dar nu este un deliciu,
Această grijă tardivă.
A fost durere în lume,
Câtă n-ai cum să suporți.
Și-au luat naștere cutume,
Uitând de vieți și de sorți.
Cu-atâtea resentimente,
E greu să gândești la bine.
Că-n lipsă de sentimente,
Multe-au murit pentru tine.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!