Echipa alb-vișinie,

Este tot ce iubim noi.

Și-o să fie, pe vecie,

O echipă de eroi.

Încă de prin interbelic,

În cupe fiind prezentă.

Și, mai apoi, în postbelic,

A fost echipa dementă.

Este o echipă care,

Se hrănește cu emoții.

Care-ți dă o bună stare,

De povestit cu nepoții.

Rapid, având în tribune,

"Glasul roților de tren",

Va avea doar jocuri bune,

Nu-n culise, ci-n teren.

Într-o lume ca a noastră, 

Unde mulți o duc mai greu.

Dărnicia ta, a noastră,

E primită mai mereu. 

Doar că mulți când dăruiesc,

N-o fac pentru cei la greu.

Pentru că nu se feresc,

Să spună c-au dat mereu. 

Apar peste tot prin presă,

Chiar și la televizor. 

Dacă faci asta expres, mă,

Nu ești binevoitor.

Când ajuți poți să o faci,

C-așa simți, că vrei să dai.

Dar nu-ți fă reclamă. Taci!

Și-atunci nu e niciun bai.

Corona și aviară,

Ebola, gripă porcină. 

Toate fac din tine-o fiară,

Ce se-ascunde de lumină. 

Căci fără de educație,

Fără bune rădăcini,

Crezi mai orice aberație,

Debitată de vecini. 

Mergi să-ți cumperi de toți banii,

Speriat c-o să mori de foame...

Ți-au trecut degeaba anii,

Dacă ai astfel de toane. 

Degeaba suntem bipede,

Puse creiere să poarte.

Căci un om e prost de crede,

C-o mască-l scapă de moarte.

Lirici pentru cei ca tine,

Lirici ce sunt bine scrise.

Liricile de la mine,

Nu ar trebui omise.

Căci asta fac de o vreme,

Scriu poezii, c-asta-mi place,

Ca un deal ce nu se teme,

De cine și ce îi face.

Ca un munte pe Pământ,

Tare și de neclintit,

O să scriu orice cuvânt,

Analizat și gândit. 

O să scriu, în mare parte,

Despre orice și oricine.

Dar dacă tu furi din tarte,

Sigur n-o să-ți scriu de bine.

Aranjezi piesele-n tihnă,

Pregătind mutări meschine.

Căci n-ai parte de odihnă,

De când nu mai faci un bine.

Bine c-ai pioni cărunți, 

Pe care să-i pui pe tablă.

Păcat că nu-ți zic mai mulți,

Că n-ai nimic, doar o rablă.

Care-o să te părăsească,

Când vei pierde din putere.

Și-așa or să te găsească,

C-ai vândut putrede mere.

Vei avea de suferit,

Atunci când îți vei da seama,

Că doar rău ai oferit,

Aruncând crema, nu zeama.