Peste tot cauți atenție,

Ești avidă după ea.

Fără vreo bună intenție,

Nu te-agiți tare, ci prea. 

Dai cu capul și apoi,

Spui că e rău, că te doare.

Și dai vina tot pe noi,

Că am dat în minge tare. 

Să fim toți corecți politic,

În noi ca să crezi.

N-ai voie să mai fii critic,

C-o să deranjezi. 

Am trăit juma' de veac,

Cu limbaj de lemn.

Acum ne-a sosit alt leac,

Și-un sever îndemn.

Soțule, pe unde-ai fost,

Și ce ai făcut?

Când stăteai la adăpost,

Ana te-a văzut.

Soțule, nu mă iubești?

Sau ce se petrece?

De mine te tot ferești,

Și vremea ne trece.

Ești un diavol, un despot,

Dar te vreau aici.

Să trăiesc n-am să mai pot,

Cu atâtea frici.

Eu te aștept, hai acasă!

Că este război.

Lasă umblările, lasă!

Și hai înapoi.

Robinetul de mândrie,

Folosește doar extreme.

Cumpătat nu vrea să fie,

De-asta ai de ce te teme. 

A sucit multe destine,

De când a fost definit.

Tu să ai grijă de tine,

De el să nu fii rănit. 

Să faci lucruri calculate,

Și s-ai mult respect de sine.

Așa o s-ai rezultate,

Și-ți va merge totul bine. 

Să închizi des robinetul,

Și să devii om modest.

La fel cum spune poetul:

Încearcă să fii onest!

Ne place să nu ne placă,

Și mult să ne plângem.

Căci avem inima seacă,

Când speranțe strângem.

Ne place mult să vorbim,

Pe lângă subiect.

N-ascultăm, noi auzim,

Fără vreun efect.

Ne place să facem glume,

Mult prea nesărate.

Alergăm după renume,

De-asta dăm din coate.

Ne place să ne bârfim.

De cap suntem grei.

Așa continuăm să fim,

Și-n mileniul trei.

Mulți vor să scrie istorie,

Și laude să primească.

Să se bucure de glorie,

Și interes să stârnească. 

Nu e din normal ieșit,

Să vrei să fii important.

Dar este total greșit,

Să fii mereu arogant. 

Cheia este simplitatea,

Pentru că e naturală.

Asta de-ți e calitatea,

Vei scăpa de orice fală. 

S-ai mândrie, nu prea multă,

Și multă curiozitate.

Dacă ești cel ce ascultă,

Vei obține rezultate.