Degeaba are tot harul, 

Dacă a călcat pe bec.

Omul și-a uitat și darul,

Când a dat peste eșec. 

Nu putea să se exprime,

Să se facă înțeles.

Voia să vorbească-n rime, 

Ce sunt de neînțeles. 

El nu stăpânea nici scrisul,

Și nu știa ce să facă.

Căci simțea sub el abisul,

Când nu reușea să tacă. 

Simțea că totul dispare,

Că nu-i rămâne nimic.

Și, luând totul ca atare,

A văzut cât e de mic.

„Vrei să trăiești ca în vis,

Să nu tragi deloc ponoase?

Găsești în carte – c-am scris,

Secretul vieții frumoase. 

Te ajut să te ridici,

Să faci schimbări radicale.

Cu inimă, fără frici,

Să transform viața matale. 

Cartea mea este aparte,

Costă o nimica toată.

De schimbare să ai parte,

Trebuie citită toată. 

Nu-s mulți o sută de lei.

Mai am un curs de cinci mii.

Trebuie numai să vrei,

La mine-n grupă să vii.”

Șarlatani sunt la tot pasul,

Și așteaptă atenți prada.

Când prada face popasul,

Sar pe ea să-i vândă „nada”. 

„Speaker”-i motivaționali,

Vezi pe fiecare gard.

Unii nu prea sunt normali,

Alții poate au retard. 

C-au limbaj de toată jena,

Și nu pot să se exprime.

Ce să vezi? Tot le țin trena,

Fudulii de prin mulțime. 

Scriu pagini care n-au cum,

Să fie numite cărți.

„Cumpără-mi cartea acum!”

„Să îți iei ambele părți.”

Să ai o viață modestă,

În armonie cu toți.

Să fii persoana onestă,

Până și cu cei netoți.

Să ignori orice jignire,

Și să nu iei tot de bun.

Tu mereu să dai de știre,

Cum făcea și un străbun.

Să fii tolerant cu toți,

Și să accepți să ajuți.

Să cauți mereu să poți,

Pe ignoranți să îi cruți.

Să te bazezi pe valori,

Chiar de ai în jur tentații.

Să vezi totul în culori,

Și să-ți setezi aspirații.

Viața fuge și nu vrea,

Vreo excepție să mai facă.

În loc nu poate să stea,

Căci ea trebuie să treacă. 

Ești copil și n-ai cuvânt,

În fața celor adulți.

Și mereu te simți înfrânt,

Că trebuie să-i asculți. 

Crezi că dacă ești major,

Lumea o să te asculte.

Dar vei vedea repejor,

Că nu vor fi schimbări multe. 

Majoratul - prag meschin,

Care e setat de țară.

Unii-l văd ca pe un chin,

Ca pe o mare povară.