Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
Convinși să meargă la luptă,
Își luau cu ei două poze.
Doar c-aveau inima ruptă,
Și și-o lipeau des cu doze.
Le venea dor de acasă,
Stând doar pe coate și brânci.
Viața nu-i așa frumoasă,
Când nici n-ai ce să mănânci.
Viața nu este un vis,
Când alergi printre rafale.
Ești la un pas de abis,
Când te vânează metale.
Cei care aveau norocul,
Se pierdeau prin ceața deasă.
Când se împlinea sorocul,
Luau la pas drumul spre casă.
Ai văzut fata ce-ți place,
C-a pus poze indecente.
Ochiul vede, gura tace,
De vezi haine transparente.
Contează lumea ce zice?
Nu. Trebuie ignorată.
Poate doar să se oftice,
Căci cu degetul arată.
Tot vrei să te bagi în seamă,
”Cum să fac s-o abordez?
Doamne, e de pus în ramă!
Nu pot acum să cedez.
Vreau s-ajung la ea curând,
Să ne cunoaștem mai bine.
Căci dacă le iau pe rând,
Timpul va ține cu mine.”
„Nu” nu-nseamnă „nu” mereu,
Și uneori se insistă.
Unii-nțeleg mult prea greu,
Nu cedează, ei rezistă.
N-ai cu cine să vorbești,
Inteligența-ți insultă.
Degeaba le tot grăiești,
Pentru că nu te ascultă.
N-ascultă nicio părere,
Vor să fie cum spun ei.
Se folosesc de putere,
Când pozează-n mielușei.
Câte prostii mai încap,
Când uzează de șantaj?
Renunță la ce-au în cap,
Pentr-un singur avantaj.
Pe aleea cu intenții,
Cu toții am mers o vreme.
Unii adună pretenții,
Ca să ai de ce te teme.
În viață nu totul este,
Pavat, decorat cu flori.
Poate e o tristă veste,
Care-ți provoacă fiori.
În viață găsești și spini,
Care te rănesc destul.
Căci cu-atâția mărăcini,
N-ai cum să nu fii sătul.
N-ai parte numai de bine,
Pe acest drum zbuciumat.
Dar să nu mai uiți de tine,
Chiar dacă ești asumat.
Degeaba are tot harul,
Dacă a călcat pe bec.
Omul și-a uitat și darul,
Când a dat peste eșec.
Nu putea să se exprime,
Să se facă înțeles.
Voia să vorbească-n rime,
Ce sunt de neînțeles.
El nu stăpânea nici scrisul,
Și nu știa ce să facă.
Căci simțea sub el abisul,
Când nu reușea să tacă.
Simțea că totul dispare,
Că nu-i rămâne nimic.
Și, luând totul ca atare,
A văzut cât e de mic.