Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
„Nu” nu-nseamnă „nu” mereu,
Și uneori se insistă.
Unii-nțeleg mult prea greu,
Nu cedează, ei rezistă.
N-ai cu cine să vorbești,
Inteligența-ți insultă.
Degeaba le tot grăiești,
Pentru că nu te ascultă.
N-ascultă nicio părere,
Vor să fie cum spun ei.
Se folosesc de putere,
Când pozează-n mielușei.
Câte prostii mai încap,
Când uzează de șantaj?
Renunță la ce-au în cap,
Pentr-un singur avantaj.
Pe aleea cu intenții,
Cu toții am mers o vreme.
Unii adună pretenții,
Ca să ai de ce te teme.
În viață nu totul este,
Pavat, decorat cu flori.
Poate e o tristă veste,
Care-ți provoacă fiori.
În viață găsești și spini,
Care te rănesc destul.
Căci cu-atâția mărăcini,
N-ai cum să nu fii sătul.
N-ai parte numai de bine,
Pe acest drum zbuciumat.
Dar să nu mai uiți de tine,
Chiar dacă ești asumat.
Degeaba are tot harul,
Dacă a călcat pe bec.
Omul și-a uitat și darul,
Când a dat peste eșec.
Nu putea să se exprime,
Să se facă înțeles.
Voia să vorbească-n rime,
Ce sunt de neînțeles.
El nu stăpânea nici scrisul,
Și nu știa ce să facă.
Căci simțea sub el abisul,
Când nu reușea să tacă.
Simțea că totul dispare,
Că nu-i rămâne nimic.
Și, luând totul ca atare,
A văzut cât e de mic.
„Vrei să trăiești ca în vis,
Să nu tragi deloc ponoase?
Găsești în carte – c-am scris,
Secretul vieții frumoase.
Te ajut să te ridici,
Să faci schimbări radicale.
Cu inimă, fără frici,
Să transform viața matale.
Cartea mea este aparte,
Costă o nimica toată.
De schimbare să ai parte,
Trebuie citită toată.
Nu-s mulți o sută de lei.
Mai am un curs de cinci mii.
Trebuie numai să vrei,
La mine-n grupă să vii.”
Șarlatani sunt la tot pasul,
Și așteaptă atenți prada.
Când prada face popasul,
Sar pe ea să-i vândă „nada”.
„Speaker”-i motivaționali,
Vezi pe fiecare gard.
Unii nu prea sunt normali,
Alții poate au retard.
C-au limbaj de toată jena,
Și nu pot să se exprime.
Ce să vezi? Tot le țin trena,
Fudulii de prin mulțime.
Scriu pagini care n-au cum,
Să fie numite cărți.
„Cumpără-mi cartea acum!”
„Să îți iei ambele părți.”