Degeaba

Degeaba are tot harul, 

Dacă a călcat pe bec.

Omul și-a uitat și darul,

Când a dat peste eșec. 

Nu putea să se exprime,

Să se facă înțeles.

Voia să vorbească-n rime, 

Ce sunt de neînțeles. 

El nu stăpânea nici scrisul,

Și nu știa ce să facă.

Căci simțea sub el abisul,

Când nu reușea să tacă. 

Simțea că totul dispare,

Că nu-i rămâne nimic.

Și, luând totul ca atare,

A văzut cât e de mic.

1

2021-01-10

Mihai NIȚUICĂ

0 0