CFR s-a transformat,

Clar, într-o epavă.

Și trebuie reformat,

Starea-i este gravă. 

În compartiment e frig,

Nu miroase, pute.

Îmi vine să țip, să strig:

„Ia-o pe jos! Du-te!” 

Călătorului nu vrea,

Respect să-i arate.

Căci respectul se vedea,

Nu-n vorbe, în fapte. 

Cu întârzieri se-mbată,

Nimic nou sub Soare.

Și nu pare să mai bată,

Vântul de schimbare.

Ochii calzi, mâinile reci,

Așa sunt de-o vreme.

Mâine sigur o să pleci,

Ai de ce te teme. 

Am rămas de neclintit,

Ca un bolovan.

Tot curajul mi-a pierit,

Și nu am un plan. 

Am rămas și m-am uitat,

Ca la poarta nouă.

Dar încă nu te-am uitat,

Suflet ud de rouă. 

Dacă lipsa-mi simți,

Nu sunt doar un fost.

Nu are rost să te minți,

C-ai să uiți ce-a fost.

Badea se ducea în luncă,

Dis-de-dimineață.

Zilnic el mergea la muncă,

Fie frig sau ceață.

Mereu s-a supus poruncii,

Ca un bun aheu.

Ca să poată crește pruncii,

A muncit din greu.

A muncit cu drag și spor,

Pentru al său cămin.

Căci l-a iubit cu mult dor,

Pân' a spus „amin”.

Chit c-avea școală puțină,

Știa să vorbească.

Că-i plăcea vorba puțină,

Și mult să iubească.

Cu două decade-n spate,

Oamenii scriau pe mIRC.

Acum lumea are date,

Să-mpartă peste tot circ. 

Își căutau săli de net,

De unde să poată scrie.

Un contract la internet,

Era cam cât o chirie. 

După câțiva ani în care,

Prețurile erau mari,

Firmele scriau în ziare,

„Noi avem oferte tari”. 

Așa a avut românul,

Internet nelimitat,

Să își înjure stăpânul,

Pentru c-ar fi limitat.

Doar niște cifre să fim,

Așezate în tabele.

Nu mai vor nimic să știm, 

La vase să n-avem vele.

Este ușor să conduci,

Oameni care n-au opinii.

Nu o să poți să apuci,

Nici să îți educi vecinii.

O statistică uitată,

De care se folosesc,

La fel era și odată:

Ei dezbină, nu unesc.

Trebuie să știi să taci,

Și să nu cazi în extreme.

Dacă valuri o să faci,

Ei îți vor crea probleme.