Cu planuri de viitor,

Sunt un visător.

Nu sunt un bun orator,

Doar un călător.

Câteva veri au trecut,

Și îmbătrânesc.

Uneori sunt un tăcut,

Dar este firesc.

Nu am multă experiență,

Dar o să adun.

Ghidat mereu de decență.

Și când mă opun.

Nu am fost nici un model,

Nici să fiu nu vreau.

Dar sunt un bărbat fidel,

Și ți-o spun pe șleau.

Ne naștem, creștem și mergem,

Acesta e cursul vieții.

Dar vrem fructe să culegem,

De prin firul tinereții.

Încă din școala primară,

La lucru punem penițe.

Dacă învățăm, în vară,

Primim cărți și coronițe.

Gimnaziul, apoi liceul,

Ne formează, ne dezvoltă.

Căci atunci începe greul,

Când dorim bună recoltă.

Cine vrea s-aibă succes,

Merge și la facultate.

Și când nu face exces,

Va trece ușor prin toate.

Sunt un călător prin viață

Căci așa am fost mereu.

Atârnând de-un fir de ață,

Deseori fiindu-mi greu.

Sunt un călător prin lume,

Nefiind un om special.

Căci țintesc un scop anume,

Dar nu sunt artificial.

Sunt un om normal, modest,

Niciodată încrezut.

C-am contestat și contest,

Oamenii de necrezut.

Sunt și o minte deschisă,

Ce caută informații.

Nu-mi țin părerea închisă,

C-o să nască imitații.

Când te ține doar în cușcă.

N-ai șansa să evoluezi.

Dar ai să sari ca din pușcă,

Pregătit să nu cedezi.

De nu poți să faci ce vrei,

Totul este diferit.

Nu-i lua în seamă pe cei,

Ce nimic n-au făurit.

Nu lua în seamă nici turma,

Că va trece ca un val.

Nimeni n-o să-și lase urma,

Când plutește în aval.

Nu lua-n seamă gura lumii,

Și dacă vorbește multe.

Să-ncerci să ignori nebunii,

Ce nu vor să te asculte.

Cine spune că nu minte,

Minte în acel moment.

Poate c-are alte ținte,

Vizându-le mai atent.

Cine spune că nu minte,

Nu are nici demnitate.

Și dacă nu ești cuminte.

Poți să ai loialitate.

Cine spune că nu minte,

Poate că nu se cunoaște.

Dar toate merg înainte

Chiar dacă nu recunoaște.

Ai mințit spunând cuvinte,

Menite ca să flateze.

Dar de-ai făcut jurăminte,

Începe să nu conteze.