Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
A trecut abia un veac,
De când țara s-a născut.
C-a suferit fără leac,
Luptând fără cap și scut.
În doar câteva decade,
Au tot rupt bucăți din noi.
Și alții culegeau roade,
Când noi jeleam prin noroi.
Am dat petrol și ostași,
Cu titlul de împrumut.
Au semnat unii fruntași,
Iar apoi au dispărut.
Căci liderii s-au sucit,
La fel ca un azimut,
Acceptând, mai mult tacit,
Să pierdem ce am avut.
Fără pași și-n realitate,
SF-ul e doar banal.
Căci în interior se zbate,
Să aibă orice final.
Oricine este capabil,
Să scrie câte-o poveste.
Dacă se simte culpabil,
Dorește să treacă peste.
Oricine scrie o carte,
În zilele de acum.
Dacă de ea n-are parte,
Publică înc-un volum.
Căci se crede un poet,
Oricine a scris o strofă.
O spun cu mare regret:
N-au lirică și nici stofă!
„Dar din dar se face Rai”,
Spune o zicală.
Dar atunci când nu mai ai,
Ești precum Păcală.
„Brânză în burduf de câine”,
Este alt proverb.
Dar atunci când nu ai pâine,
Devii doar un șerb.
„Încercarea moarte n-are”,
Până când o faci.
Dar după dai din picioare,
Ca să te complaci.
„Greu la deal cu boii mici”,
Altă vorbă spune.
Dar atunci când te implici,
Toate vor fi bune.
C-ai venit cam tam-nisam,
Iar eu nu mă așteptam,
Când nici măcar nu visam,
Cu-atenție ne evitam.
Nu aștepți să mă aștept,
La schimbarea radicală.
Precum un băiat deștept,
Știu că e doar o escală.
Știu că este doar o stare,
Care trece dup-un timp.
C-o să vină și-o schimbare,
Dar într-un alt anotimp.
N-am avut, nu am pretenții,
Tratez tot cu moderație.
Dar nu știu cu ce intenții,
Am pornit în conversație.
În beznă noi vedeam minuni,
Și licurici care zburau,
Prin mărăcini și prin genuni,
Căci grijile nu existau.
Mergeam după măcriș și mure,
Precum Nică după cireșe.
Și-aveam curaj, suflete pure,
Și mereu utilizam breșe.
Mergeam pe dealuri și prin văi,
Căutând lemne în pădure.
Căci nu eram cuminți, nici răi,
Ființe mici, deloc mature.
Făceam prostii, făceam probleme,
Dar orice zi era specială.
Căci cu greu mai făceam și teme,
Și insectare pentru școală.