În beznă

În beznă noi vedeam minuni,

Și licurici care zburau,

Prin mărăcini și prin genuni,

Căci grijile nu existau.

Mergeam după măcriș și mure,

Precum Nică după cireșe.

Și-aveam curaj, suflete pure,

Și mereu utilizam breșe.

Mergeam pe dealuri și prin văi,

Căutând lemne în pădure.

Căci nu eram cuminți, nici răi,

Ființe mici, deloc mature.

Făceam prostii, făceam probleme,

Dar orice zi era specială.

Căci cu greu mai făceam și teme,

Și insectare pentru școală.

1

2020-06-25

Mihai NIȚUICĂ

0 0