Rânduri scrise, raportate,

Fără de folos.

Oameni ce stochează date,

Pentr-un ticălos.

Oameni fără de coloană,

Fără de păreri.

În drumul spre coroană,

Iscă neplăceri.

Poate c-am un dosar,

În arhiva lor.

Căci așchiile nu sar,

Departe de topor.

Să nu răspunzi cu frică,

Unui astfel de caz.

Să mergi să-i pui lui Sucă,

Unsoare pe macaz.

Trecut-au zile, mai mulți ani,

De când ei au murit.

Stând obligați, nu pentru bani,

Statul l-au făurit.

Trecut-au lupte de atunci,

Și sânge prin Siret.

Când omora și fura prunci,

Vecinul mai șiret.

Trecut-au soldați, tancuri,

Care intrau în horă.

Noi am rămas cu bancuri,

Dar fără de soră.

Trecut-au clipe făr' de preț,

Mergând după tezaur.

Să construim visul măreț,

Și epoca de aur.

Ce este-n mintea unui beat,

Atunci când te disperă?

Când nu mai este agreat,

Și numai nervi oferă?

Ce este-n capul unui om,

Ce bea de când se știe?

Ce bea și bere, bea și rom,

Și-o bate pe soție?

Ce este-n al lui piept,

Când familia o strică?

Îți zice: „Mă îndrept”.

Dar minte fără frică.

E fără pic de milă,

Fără compasiune.

Provoacă multă silă,

Fără vreo opțiune.

Prieteni nu îți sunt chiar toți,

Unii îți sunt doar cunoștințe.

Când vor să le-ajuți și nu poți,

Se vor grăbi să dea sentințe.

Îți plâng în apel, prin mesaje,

Că poate, poate îi salvezi.

Și la un timp îți fac colaje,

Pe care n-ai vrea să le vezi.

Când unii vor doar anturaj,

Ar trebui să îi alungi.

S-ai fermitate, s-ai curaj,

Și apogeul să-l ajungi.

Să nu te expui niciodată,

Chiar dacă este greu.

Când norii negri se arată,

Rămâi singur mereu.

Unii se cred foarte isteți,

Dar sunt naivi, în fine.

Dar ei nu pot - deși măreți,

Să-și bată joc de tine.

Ulciorul nu va merge,

De multe ori la apă.

Nici răul nu se șterge,

Închizând o etapă.

Cumva vei plăti prețul,

Atunci când prostii faci.

O să-ți atragi disprețul,

Din partea celor dragi.

Se iartă o greșeală,

Dar nimeni nu e prost!

Te-nchini de mântuială,

Și ții degeaba post.