Încă de mici ne-ai susținut,

Acolo tu ai fost.

Ne pregăteai un așternut,

Crescând la adăpost.

Transformai totul în posibil,

Crescându-ne cu greu.

Când totul părea imposibil,

Te-ai descurcat mereu.

Ne-ai învățat s-avem cuvânt,

Și să avem respect.

Dar nici să nu ne dăm în vânt,

După vreun obiect.

Eu pentru toate-ți mulțumesc,

Bagă bine de seamă...

Că te respect și te iubesc,

La mulți ani, dragă mamă!

Bătut de vânturi și de ploi,

Adesea eu am fost.

Târât prin bălți și prin noroi,

Și toate fără rost.

Cu frigul eram prieten bun,

Cât timp te așteptam.

Și mulți ziceau că sunt nebun,

Dar eu nu-i ascultam.

Te-am respectat, te-am sprijinit,

Fără vreun interes.

Tu m-ai chemat, eu am venit,

Dar eram în regres.

Eu am avut doar gânduri bune,

Pe fapte m-am bazat.

Dar începea prea rău să tune,

Și-atunci tu ai plecat.

Unii se laudă cu haine,

Dar uită ca să și le spele.

„Mi-am cumpărat doar țoale faine.

Și m-au costat lovele grele”.

Unii se laudă cu bani,

Dar uită că ei sunt furați.

„Mai bine-mi risc eu câțiva ani.

De ce o viață să te zbați?”

Unii stau doar pe internet,

Și site-uri false construiesc.

„Fur de pe carduri mult bănet,

Pe mulți oameni îi sărăcesc”.

Unii se cred chiar mafioți,

Și își iau rolul în serios.

„Toți oamenii sunt idioți.

Eu sunt deștept, sunt și frumos”.

Unde-ai fugit, copilărie?

Parcă acum erai aici.

Când totul era nebunie,

Nu îmi păsa, nu aveam frici.

Mă angrenam în orice joc,

Și mă-ntorceam seara acasă.

Și nu stăteam în loc deloc,

Nici atunci când eram la masă.

Din „Țară, țară, vrem ostași”,

Săream ca ars dacă pierdeam

Îmi luam avânt și făceam pași,

Când mai spărgeam câte un geam.

Aveam prea multă energie,

Eram atât de curios.

Făceam, ca acum, gălăgie,

Dar știam să mă port frumos.

Mi-e dor de drumul de pământ,

Pe care mă plimbam cu drag.

Cu vorbele-n gând și-n cuvânt,

Când mama m-aștepta în prag.

Mi-e dor să alerg prin grădină

Să vin cu hainele murdare.

Căci eu nu aveam nicio vină,

Eram copil, n-aveam răbdare.

Mi-e dor să urc spre conifere,

Mi-e dor să merg să culeg fragi.

Parcă mi-e dor să culeg mere,

Să le ofer și celor dragi.

Nu mai vreau să plătesc cu carduri,

Asfaltul sub mine să fiarbă.

Mi-e dor să cațăr, să sar garduri,

Mi-e dor să merg desculț prin iarbă.