Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
Anii trec precum o clipă,
Fără să-ți dai seama.
De nu vrei să faci risipă,
Rămâi doar cu teama.
Anii nu stau după tine.
Oricât tu ai vrea.
De nu cauți să-i duci bine,
Viața va fi grea.
Anii te fac să te schimbi,
Chit că nu îți pare.
Să spui asta-n multe limbi:
Șansa-ți este mare!
Anii-ți aduc prieteni mulți,
Poate și beții.
Stai doar lângă oameni culți,
Ceva să reții!
O să-ntâlnești șarlatani,
Care vor să te convingă.
Ei vor faimă și vor bani,
Mereu vor ca să învingă.
Îți spun că ei au puteri,
Și că sunt clarvăzători.
Despre orice au păreri,
Și-ți trezesc mii de fiori.
Îți prezic și viitorul,
Și o să le dai dreptate.
Dup-o vreme își iau zborul,
Că n-au ce să mai arate.
Oameni cu școală puțină,
Ajung să creadă în ei.
Aceștia n-au nicio vină,
Da-și pun baza în mișei.
Soarele schimbă priviri,
Când pe unele le-ncruntă.
Dacă de jos îl admiri,
O să vezi că te înfruntă.
Soarele usucă fânul,
Să-l putem stoca în pod.
Sorele arde și spânul,
Spânul bătrân din norod.
Soarele ucide gripa,
Care-și face loc în noi.
Și așteaptă mereu clipa,
Să ne scoată din noroi.
Soarele ne dă lumină,
Să putem să ne mișcăm.
Fără el, la fel ca-n mină,
După simțuri ne ghidăm.
Când stătea la vreo șuetă,
Atrăgea orice privire.
Dar nici acum nu regretă,
Că își mai ieșea din fire.
Când cădea într-o extremă,
Se gândea la propriul eu.
Și n-avea nicio problemă,
Căci se detașa mereu.
Când știa că ai dreptate,
Te contrazicea rapid.
Dacă nici nu aveai date,
Erai, practic, un stupid.
Când voia să-și facă jocul,
Mergea pe ultima carte.
Doar că nu mereu norocul,
Ia bafta și o împarte.
E timpul să iei aminte,
Căci efemer este totul.
Mereu să mergi înainte,
Să nu vrei câștigul, potul.
E timpul ca să renaști,
Și să-ți arunci din bagaj.
Vei da de oameni nefaști,
Când te-ascunzi în anturaj.
E timpul să fie timpul,
Să decizi tu cin' te plimbă.
Lumea, precum anotimpul,
Pleacă des, des se și schimbă.
E timpul să-ți vezi de treabă,
Să te pui pe primul loc.
Când te văd și când te-ntreabă,
Zi-le că n-ai timp deloc.