Rectori mari și rectori mici,

Se cred pe a lor moșie.

Sunt mai duri, se cred tătici,

Și rup mereu din fâșie.

N-au pic de integritate,

Și fac lucruri pentru ei.

Nici vorbă de demnitate,

Dar cu-atitudini de zei.

Se invită la șuete,

Și-și dau premii pe la gale.

Parcă au o mare sete,

Călcând tot ce prind în cale.

În această falsitate,

Se-ascund gânduri necurate.

Se lansează în citate,

Dar și-acestea sunt furate.

Vreo patru comedianți,

Erau cei mai grei.

Unul visa la talanți,

Și-au rămas doar trei.

Trei comedianți români,

Scriau și-n război.

Unul vorbea din plămâni,

Și-au rămas doar doi.

Doi comedianți voinici,

Livrau doar cu tunul.

Unul avea multe frici,

Și-a rămas doar unul.

Un comediant isteț

Glumea despre Nero.

Dar și ăsta s-a lăsat,

Și-au rămas doar zero.

Zero comedianți scriu,

Practic, dume bune.

Căci umoru' din sicriu,

Doar glume ne spune.

„Să îți respecți organizația,

Care în asta te-a lansat.

Și să nu uiți să faci donația,

Pentru că-n ea ai avansat.

Să nu uiți să-ți ajuți colegii,

Chiar dacă este ilegal.

Și când o faci în contra legii,

Dă senzația că e legal.

Când într-o funcție vei ajunge,

Să faci deconturi la partid.

Și-atunci când vor să te alunge,

Tu să fii tare, nu stupid!

Să nu răspunzi, să fugi de lege,

Căci cuvântul tău nu contează.

Când, prin absurd, vor să te lege,

Partidul nu stă, te salvează.”

Ești liber să ai păreri,

Chit că n-ai nimic de spus.

Chiar dacă nu ai dureri,

Te simți rău și indispus.

Ești liber să faci ce crezi,

Că e bine pentru tine.

Dar dacă-n oameni te-ncrezi,

Este greu să-ți fie bine,

Ești liber să hotărăști,

În ce direcție s-o iei.

Nu e bine să porți măști,

La obraji s-ai groase piei.

Ești liber să ai dreptate,

Dar singur să nu ți-o faci.

Acceptă-i pe toți și toate,

Chit că nu ai cum să-i placi.

Acum vara este regină,

Peste bucata de Pământ.

Și Soarele să ni-l mai țină,

Alături de ploaie și vânt.

Este timpul de mers la mare,

Și de călătorit prin munți.

Căci orice experiență tare,

Între inimi creează punți.

Este sezonul de vacanță,

În care viața stă în loc.

Totul e clar și are nuanță,

Și nu te plictisești deloc.

Este sezonul fără somn,

Cu întâmplări de pus în ramă,

Sezonu-n care orice domn,

Ar vrea să stea și el în Vamă.