Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
Fă-te luntre, fă-te punte,
Pentru ceea ce contează.
Pân' s-ai firele cărunte,
Ține-ți șansa mereu trează.
Fă-te cel mai de cuvânt,
Om pe care îl cunoști.
Să nu stai deloc în vânt,
Sau lângă oameni anoști.
Fă-te mic când n-ai dreptate,
Și când ceva ai greșit.
Nu lua în râs niciun frate,
Chit că el n-a reușit.
Fă-te, drag suflet, un om,
Fără ură sau mândrie.
Un costum te face domn,
Dar nu-ți dă și omenie.
Absolvenți de nota zece,
Se-ncurcă în reguli mici.
Cu toții mă lasă rece,
Dar au și ei loc pe-aici.
Jurnaliști ce n-au habar,
Cum să pună un articol.
Parc-au studiat prin bar.
Mi se pare chiar ridicol.
Profesori ce se exprimă,
Ca oamenii fără școală.
Nu îi poți privi cu stimă,
Ci cu o privire goală.
Nici fraze nu pot să lege,
De-asta zic „Doamne, ferește”.
Fiecare își alege,
Cum scrie și cum vorbește.
Copiii ne sunt speranța,
În care ne punem baza.
Căci vor înclina balanța,
Folosind cu grijă fraza.
Copiii ne sunt mesajul,
Ce-l transmitem peste ani.
Dar dacă e slab dozajul,
Nu prea mai suntem umani.
Copiii nu-s rodul muncii,
Depusă de-ai lor părinți.
Dar uneori nu vor pruncii,
Să fie corecți, cuminți.
Copiii sunt cum vor ei,
Și ce vor ca să devină.
Au capul plin cu idei,
Sunt ființe fără de vină.
Suntem un vas în derivă,
Ce este condus de val,
Precum o minte captivă,
Ce vrea s-ajungă la mal.
Suntem rodul unei munci,
Pe care noi o depunem.
Ce din timp, încă de prunci,
Trebuie să ne impunem.
Suntem tot ce-am construit,
Până-n prezentul moment.
Suntem gândul mai violent,
Dar exprimat mai atent.
Suntem niște trecători,
Ce cu visuri se hrănesc.
Niște amărâți datori,
Ce trăiesc și se iubesc.
Încă o vară toridă,
Care coace tot ce prinde.
Cu soarele în partidă,
De-acesta nu se desprinde.
Înc-o vară se consumă,
Galopând spre mândra toamnă.
Ea laurii și-i asumă,
Precum o prea mare doamnă.
Înc-o vară ce ne cheamă,
Ca mereu, pe litoral.
Dar dacă nu bagi de seamă,
Poate să fie fatal.
Înc-o vară ce grăbește,
Drumul nostru spre apus.
Înc-o vară ce zâmbește,
Prin sorele ce stă sus.