Când ajungi la facultate,

Ai cursuri și seminare.

Ca s-ai bune rezultate,

Să citești tot ce apare.

Doar așa ajungi să fii,

Un om demn de respectat.

Să-i înveți și pe cei vii,

Să stai mereu conectat.

Așa o să faci monede,

Chit că nu ai două vieți,

Când omul în tine crede,

Că poți și vrei să-l înveți.

Tu să spui mereu serviciu,

Căci așa este corect.

Să nu-ți faci un deserviciu,

Pentru că ai intelect.

Tinerețe, dragă floare,

De ce tu nu ești eternă?

Treci repede, ca o boare,

Precum un vis pe sub pernă.

Ce e frumos nu rezistă,

Și sfârșește prea rapid.

Viața e aproape tristă,

Când norocul e stupid.

„Ce-i frumos și Lui îi place”,

Nu are nicio obiecție.

Lumea doar tace și face,

Când nu are o direcție.

Ne-ar trebui multe vieți,

Să facem ce ne-am propus.

Căci în multe dimineți,

Ne trezim doar la apus.

Vederea este un dar,

Ce trebuie prețuit.

Și nu este în zadar,

Să vrei să fii fericit.

Căci nimic nu se compară,

Cu lumina dimineții,

Când începe-n ochi să-ți sară,

Și lumina tinereții.

Te poți bucura de Soare,

Să mergi fără de probleme.

Să vezi cum crește o floare,

Sau un țânțar cum se teme.

Să vezi tot în jurul tău,

Să te bucuri cu ce ai.

Să distingi bine de rău,

Să-ți rezervi un loc în Rai.

Mai puțin este mai mult,

Când noi o să vrem.

Doar că trebuie s-ascult,

Să tai din extrem.

Mai puțin este mai mult,

Când ne vom da seama.

Să gândim ca un adult,

Și să uităm teama.

Mai mult este mai puțin,

Pentru cei din jur.

Dacă eu prea mult dețin,

Ei trăiesc prea dur.

Lăcomia n-a condus,

Pe nimeni spre bine.

Doar probleme a adus:

Fabrici și uzine.

Trebuie mereu să-nveți,

Nu să dormi pe tine. 

Așa tu n-o să regreți,

Că n-ai făcut bine.

Cartea-ți luminează calea,

Fiind un bun drum. 

Te-ajută să treci și valea,

Și să mergi prin fum.

„Munca-i brățară de aur”,

Trebuie s-o faci.

Cartea este un tezaur,

Trebuie s-o placi.

Echilibrul te ajută,

Să devii mai bun.

Să nu fi condus de plută,

Și să pari nebun.