De religie n-ai nevoie,

Ca să crezi în Dumnezeu.

Cum nici de Zeu n-ai nevoie,

Să vrei să fii bun mereu.

Totul ține doar de tine,

Și de intențiile tale.

Nu contează cum și cine,

Te cheamă pe altă cale.

Trebuie să ai conștiință,

Și, evident, rațiune.

În principii s-ai credință,

Nu-n povești rele sau bune.

Când te privești în oglindă,

Să n-ai ce să-ți reproșezi.

Mândria să nu te prindă,

Și-n tine mereu să crezi.

Dacă ești un mediocru,

Și nu poți să avansezi,

Nu te pune pe un soclu,

Și ai grijă în ce crezi.

Este bine s-ai mereu,

Numai păreri realiste.

Chiar dac-o să dai de greu,

Remușcări să nu existe.

Să nu-ntreci nicio măsură,

Să ai mereu echilibru.

Nici să nu privești cu ură.

Să fii precum un calibru.

Să te schimbi când este cazul,

Ca să poți să evoluezi.

Și să știi să schimbi macazul,

Atunci când o să stagnezi.

Avem opinii cu toții,

Și unii vor să le spună.

Așa au ajuns netoții,

Să pună coada la prună.

Netoții nu se abțin,

Prea mult absurd promovează.

Și între ei se susțin,

Pentru ei asta contează.

Chiar de văd că sunt inculți,

Nu le faci față, nici spate.

Pentru faptul că sunt mulți,

Ei chiar cred că au dreptate.

Ignoră orice rapoarte,

Dețin crudul adevăr...

Când nu te atingi de carte,

Multe-ți par trase de păr.

Bate vânt de toamnă rece,

Peste toate văile.

Ploaia vine, ploaia trece,

Udă toate clăile.

Bate vânt de toamnă dură,

Totul e anost.

Natura stă și îndură,

Stând la adăpost.

Bate vânt de toamnă grea,

Care nu se-ndură.

Se simte frigul din ea,

Din șură în șură.

Bate un vânt de schimbare,

Și o să mai bată.

Peste tot, peste ogoare,

Asta se arată.

Noaptea crește, ziua scade,

Și ploaia e tot mai rece.

Totul e uscat și cade.

Izvoarele-ncep să sece.

Toamna este la butoane,

A Pământului regină.

Face totul după toane,

Așteptând iarna să vină.

Nimic nu e previzibil,

Vremea este instabilă.

Toamna totul e posibil,

Ea fiind foarte agilă.

Agilă este și cartea,

În care sunt toate scrise.

Natura își cere partea,

Peste visuri, peste vise.