Blonda cu ochii albaștri,

Atrage multe priviri.

Parcă e ruptă din aștri,

După multe istoviri.

Bruneta cu ochi căprui,

Sensibilizează omul.

Și-l face pe cel năprui,

Să se simtă precum pomul.

Roșcata cu ochii verzi,

Întoarce priviri pe stradă.

Pe ea ușor poți s-o pierzi,

Dac-ai o privire fadă.

De-are heterocromie,

Este cu mult mai specială.

Poate una la o mie,

Are parte de-așa fală.

Zboară gândul precum vântul,

Și străbate mări și țări.

La fel zboară și cuvântul,

Transmițând multiple stări.

La distanță trimiți gânduri,

Nu se mai trimit scrisori.

Zeci, sute și mii de rânduri,

Care sunt salvate-n nori.

Nu mai scriem pe hârtie,

Că a fost înlocuită.

Pentru că ecranul știe,

Ce și cum să ne emită.

Cu-n clic ștergi ce ai greșit,

N-arunci nimic la gunoi.

Poți să ștergi la nesfârșit,

Fără să mai arunci foi.

Viața trebuie trăită,

Și să profiți de moment.

Să nu fii cel ce evită,

Să pună pe ea accent.

Din când în când este bine,

Să mai bei câte un vin.

Să ai grijă și de tine,

Și să te respecți puțin.

Mai fumezi câte-o țigară,

Mai spui câte o prostie.

Direcția să-ți fie clară,

Altfel viața ți-e pustie.

Să râzi când este momentul,

Să fii serios când se cere.

Să nu urmărești curentul,

Să faci lucruri din plăcere.

Jumătate de deceniu,

În permanent ajutor.

Amândoi într-un domeniu,

Puțin spus, mulțumitor.

Stări de spirit și trăiri,

Ce pot fi cu greu uitate.

Zeci, sute de mulțumiri,

Noi le-am adunat pe toate.

Nopți la bere sau la vin,

Cu lacrimi sau zâmbete.

Sacrificam, făr' de chin,

Duminici sau sâmbete.

Ca într-un fel de manie,

Mă asculți și te ascult.

Vreau ca astă' prietenie,

Să ne țină cât mai mult.

Cum scriem, așa citim,

Mulți vor să îți zică.

Dar are capcane, știm,

Nu doar una mică.

Limba noastră este grea,

De capcane plină.

Și multă lume nu vrea,

Reguli să rețină.

Mulți întâmpinăm probleme,

Când sunt „i”-uri multe.

Lumea tot mai mult se teme,

Dar nu vrea s-asculte.

Cratima e alt păcat,

E ca un blestem.

Ceartă multă a iscat,

De ea mulți se tem.