Unde-i lege, nu-i tocmeală,

Nu se vor excepții.

Totul fără de greșeală,

N-o să vezi decepții.

Unde-i lege, nu-i hoție,

Dar unii mai fură.

În drumul spre avuție,

Foarte strâmb se jură.

Unde-i lege, nu e glumă,

Multora le scapă.

Și se murdăresc pe mână,

Primind plic sau mapă.

De nu-i lege, nu-i nimic,

Toți vor un favor,

Omul este tot mai mic,

Și toți fac ce vor.

Nu o să îți scrie prima,

Fiindcă este fată.

În schimb, curăță grădina,

Slăbiciuni arată. 

Păi, acest comportament,

Îmi dă de gândit.

Când n-ai niciun argument,

Și-un enunț clădit. 

Să te-ntreb este retoric,

Dar uit să îți spun:

Tu ai un sistem valoric,

Și eu ți-l expun? 

Poate că nu vreau răspuns,

Poți să te ferești.

Căci discuția mi-a ajuns,

Să văd cum gândești.

A doua oară nu mai fac,

Și mă voi ține bine.

Nu are rost să mă prefac,

Deloc – față de tine.

A doua oară nu mai fac,

Chit că asta aș vrea.

Sticle nu am să mai desfac,

Că-mi dau o stare rea.

A doua oară a fost bine,

Am resimțit plăcerea.

Dar începeam să uit de mine,

Și să tot simt durerea.

A treia oară n-a mai fost,

Pentru că am zis „pas”.

Simțeam că nu mai are rost,

Și-am tot luat-o la pas.

Aproape s-a făcut două,

Însă eu n-am somn.

Parcă simt o stare nouă,

Și uit să fiu domn.

Este o noapte aparte,

De care mi-e frică.

Ene somnul nu împarte,

Starea mi se strică.

Pregătit să număr oi,

Dar eu cad pe gânduri.

S-ar litere ca din roi,

Și formează rânduri.

Mă cuprinde nostalgia,

La ea când gândesc.

Mi se stoarce energia,

În timp ce clipesc.

Să pleci departe,

Atunci când nu ți-e bine.

Când speranțe deșarte,

Fug tot mai des spre tine.

Să fugi de nedreptate,

Când ea te urmărește.

Să simți c-ai libertate,

Dar s-o și ai, firește.

Să nu te uiți în urmă,

Oricât de mult ai vrea.

Mereu să ieși din turmă,

Când lumea este rea.

Tu să privești spre visuri,

În nopți și zile lungi.

Chiar de faci compromisuri,

Parvenit să n-ajungi.