Care-ți este cauza,

Și ce efect are?

Îți face rău pauza,

Și e tot mai mare.

Care-ți este argumentul,

Și ce vrei să zici?

Poate nu este momentul,

Să îți culegi frici.

Care îți este opinia,

Și cum vrei s-o spui?

Degeaba depășești linia,

Când doar te supui.

Vrei să ai un bun parcurs,

Chiar și când nu vezi.

Chiar dacă ai un discurs,

Nu poți să-l urmezi.

Ne formăm la zeci de cursuri,

Și observăm graba.

Ne tot pierdem în discursuri,

Dar tot e degeaba.

Ne-nscriem la seminare,

Parcă din insultă.

Când avem prezențe rare,

Nimic nu rezultă.

Doar prezența când bifăm,

Nu este de-ajuns.

N-avem ce să realizăm,

Nu avem răspuns.

N-avem răspuns provocării,

Ce ne tot apasă.

Ne simțim în largul mării,

Într-o ceață deasă.

Când te atașezi de lucruri,

Totul este diferit.

Vei uita să te mai bucuri,

De un lucru făurit.

Vei uita de sentimente,

Și de ceea ce ne leagă.

Vei trece peste momente,

Ce inima ne-o dezleagă.

Visezi să ai orice bun,

Și îl cauți zi de zi.

Te comporți ca un nebun.

Când și cum te vei opri?

O continuă vânătoare,

Pentru lucruri materiale.

Niște ținte prea ușoare,

Pentru ce-ai putea matale.

Totu-i lipsit de culoare,

Și este anost.

Când rămâi fără de Soare,

Nimic n-are rost.

Când nu ai pic de culoare,

În cotidian,

Îți găsești în cazuri rare,

Punctul median.

Când n-ai o direcție clară,

Totul e haotic.

Ești tentat s-o dai în bară,

Într-un mod exotic.

Când nu ai niciun reper,

Nu ai consistență.

Nu ai sare, n-ai piper,

Nu ai nici esență.

Ne-am tot jucat „țară, țară”,

Dar erau reguli prea dure.

„Vrem o țară ca afară,

În care să nu se fure”.

Peștii de la cap se strică,

Pentru cine vrea să creadă.

Și, la fel, fără de frică,

Se curăță de la coadă.

Se curăță atunci când,

Ne schimbăm mentalitatea.

Renunțând la sumbrul gând,

De-a-nșela majoritatea.

Se curăță când uităm,

Doar să primim bune fapte.

Când n-o să mai așteptăm,

Minunea de peste noapte.