A luat ființă de un veac,

Și de-atunci prepară,

Ne-ncetat, fără de leac,

Știință pentru țară.

O sută de ani s-au scurs,

Și, ca un exemplu,

A avut un bun parcurs,

Devenind un templu.

Este o rază de Soare,

Pentru regiune.

A generat dezvoltare,

Prin exemple bune.

Căci UPT a format,

Multe somități.

Oameni ce au inovat,

Prin idei, cetăți.

Frunză verde, frunză deasă,

Ai văzut mult rău.

Spune-mi mie ce te-apasă,

Că eu sunt al tău.

Ai simțit vânt furios,

Dar și frig năprasnic.

Totul este prea serios,

Într-un veșnic praznic.

Frunză verde, frunză deasă,

Bătută de Soare.

Toamna tu ești o mireasă,

Care tot dispare.

Se îmbogățește solul,

Atunci când tu cazi.

Și pleci odată cu stolul,

Printre pomi și brazi.

„Don't grow up, it's a trap”,

Care te tot prinde.

Mergi precum calul, la trap,

Și nu te întinde.

Toți visam să luăm decizii,

Și să fim majori.

Și chiar de trăgeam concluzii,

Greșeam de n ori.

Voiam să avem de spus,

Măcar un cuvânt.

Chit că era spre apus,

Și bătut de vânt. 

Dacă tu vrei libertate,

Să îți asumi riscul.

Și când n-ai maturitate,

Să îți tacă pliscul.

Tu săruți picturi cu sfinți,

Care-ți păzesc calea.

Dacă-ți place să te minți,

N-o să străbați valea.

S-ai principii este bine,

Și credință-n ele.

Fii corect față de tine,

Și-n stările rele.

Mulți sar din credință,

Și fac numai rele.

Căci lovesc cu ușurință,

Și spun vorbe grele.

Mulți își leagă o centură,

Curmând multe vieți.

Sunt ei controlați de ură,

Sau sunt niște bieți?!

Căci mulți au simțit durere,

Dar nu au cedat.

Prin credință și putere,

Ei au rezistat.

Au acceptat suferința,

Ca parte din trup,

Și au trăit pocăința,

Într-un restrâns grup.

Cine n-a putut să-ndure,

A plecat grăbit,

Sau dădea corecții dure,

Celui mai slăbit.

Au îndurat foame, ger,

Și-au trecut prin chin.

Unii au plecat spre Cer,

Când au spus „amin”.