Nu ai încă cont? Inregistrează-te aici!
Un copil retras, aparte,
Care nu vorbea prea mult.
Care se gândea departe,
La o viață de adult.
Cu bun simț și cu respect,
Tratam orice om din jur.
Și toate aveau efect,
Când mă uitam împrejur.
La criza adolescenței,
Am devenit o problemă.
Și-i eram dușman decenței,
Prostia fiind supremă.
Într-un an mi-am revenit.
Știu că toți erau șocați.
C-am fost un copil țicnit,
Din grupul celor ratați.
Lacomii după putere,
Caută mereu soldați,
Care speră la avere,
Și pot fi manipulați.
Oameni care se cred spuma,
Au fugit mereu de muncă.
Dar este prea slabă gluma,
Fiindcă spuma se aruncă.
Caută să aibă slugi,
Care să îi informeze.
S-aibă urechi și mâini lungi,
Pentru ei să spioneze.
Vor să curgă tot ce pică,
Ei vor să dețină totul.
Ca să le știe de frică,
Și netotul, și compotul.
Câteva zeci de cuplete,
Dintr-un număr de o sută.
C-am scris de foame și sete,
Lirică atent țesută.
Câteva poeme care,
Au un mesaj de transmis.
Care-ți schimbă orice stare,
Fără niciun compromis.
Bazat mereu pe catrene,
Tot ce-am scris este real.
Doar c-o anumită vreme,
N-am avut vreun ideal.
O sută de poezii,
Scrise-n tot atâtea zile.
C-am scris și în nopți târzii,
De-am rămas fără de file.
Mulți sunt numai de decor,
Nimic nu pot să-și asume.
Dar stau cu ochii pe scor,
Așteptând să vadă sume.
Să facă alții mereu,
Ei nu vor să se complice.
Căci atunci când dai de greu,
Ei n-au cum să se implice.
Mulți atârnă în balanță,
Și o trag voit în jos.
Privind tot de la distanță,
Fac totul, parcă, pe dos.
Căci mulți se laudă doar,
Dar nu au niciun atu.
N-au menire, nu au har.
Să nu fii la fel și tu.
Născut ca să n-am noroc,
Eu mi-am creat orice șansă.
N-am să mă opresc deloc,
Și-am să mă păstrez în transă.
Nevoit să mă acopăr,
Mi-am făcut loc fără coate.
Că trebuie să mă apăr,
Și să m-asigur din spate.
Trebuie s-am stări atente,
Ce veghează pentru mine.
Să-mi pregătesc argumente,
Pentru tot ceea ce vine.
Chiar dacă am dat dovadă,
Că sunt sincer și onest,
Am să las lumea să-l vadă,
Pe Mișu', zis și "the best".