Criza adolescenței
Un copil retras, aparte,
Care nu vorbea prea mult.
Care se gândea departe,
La o viață de adult.
Cu bun simț și cu respect,
Tratam orice om din jur.
Și toate aveau efect,
Când mă uitam împrejur.
La criza adolescenței,
Am devenit o problemă.
Și-i eram dușman decenței,
Prostia fiind supremă.
Într-un an mi-am revenit.
Știu că toți erau șocați.
C-am fost un copil țicnit,
Din grupul celor ratați.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!