l

Criza adolescenței



Un copil retras, aparte,

Care nu vorbea prea mult. 

Care se gândea departe,

La o viață de adult.


Cu bun simț și cu respect,

Tratam orice om din jur.

Și toate aveau efect,

Când mă uitam împrejur.


La criza adolescenței,

Am devenit o problemă.

Și-i eram dușman decenței,

Prostia fiind supremă.


Într-un an mi-am revenit.

Știu că toți erau șocați.

C-am fost un copil țicnit,

Din grupul celor ratați.

1

2020-04-25

Mihai NIȚUICĂ

0

Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!

Comentarii


Postează