Unii vorbesc în milioane, 

Fără s-aibă habar.

Se roagă zilnic la icoane,

Sperând la puțin har.

Mulți se văd un exemplu,

Și își fac complimente.

Și-ar construi și templu,

Dar au facturi scadente.

Au orice, dar n-au minte,

Și-au lipsă de cultură.

Vezi asta din cuvinte,

Din tot ce scot pe gură.

Aberează frecvent,

Trăiesc în bula lor.

Căci au creierul lent,

Și nici nu văd color.

De-o vreme nu am vise,

Și nici somn nu mai am.

Mai am puține fise,

Și speranță: un gram.

Căci am visuri de mic,

Ce bine mă dispun.

Dar n-o să fac nimic,

Dacă nu mă impun.

Nu mi-am dorit monede,

Când nu am meritat.

Când lumea nu mă crede,

De ea am și uitat.

Viața nu e o luptă,

Pentru funcții și grade.

Dar dacă e abruptă,

Încrederea ți-o scade.

Ai înțeles că pentru mine,

Contează prea puține.

Să pot să fiu mereu cu tine,

Astfel îmi va fi bine.

Mergând în locuri îndrăgite,

Desprinse din povești.

Unde nimic să nu se-agite,

Să poți să fii cum ești.

Desculți să mergem prin natură,

Și să trăim momentul.

Să gândim c-o minte matură,

Să ignorăm curentul.

Să fim aparte, nu din turmă,

Să fim cum vrem să fim.

Să fim primii, nu cei din urmă,

Să facem ce simțim.

Vor să rezolve cu pile,

Tot ce nu au reușit.

Mulți oameni le văd utile,

Când ceva nu le-a ieșit.

„Vorbești tu? C-ai influență,

Și poate înclini balanța.”

Dar sunt lipsiți de decență,

Sau poate-i mare speranța.

Telefonul fără fir,

Începe viață să prindă.

Lumea este în delir,

Și renunță la oglindă.

„Să te-asiguri că e bine,

C-am acolo o intrare.”

Paharele sunt cam pline,

Și depinde de matale.

Obiceiuri de tot felul,

La botezuri și la nunți.

În unii ele cresc zelul,

Luminând fețe și frunți.

Mireasa este furată.

Să se întoarcă la nuntă,

Trebuie răscumpărată,

Dar cu o sumă măruntă.

La nunți se-aruncă buchete,

Și se lasă clipe grele.

C-ai să vezi fete cochete,

Care se bat pentru ele.

Alții se petrec trei zile,

Pentru c-au numai o viață.

Sunt demni de ajuns în file,

Fără minte, dar de viață.