Parc-am fi în texte din,

Toma sau Caragiale.

Vrei și tu să devii dean,

Peste multe creste goale.

Jocuri de orice natură,

Doar să ajungi pe un post. 

La mijloc e multă ură,

Dar toată e fără rost.

Înțelegeri prin culise,

Vorbe și promisiuni.

Umpleți rostul cu eclise,

Toate fiind doar minciuni.

Dumneata ai competențe?

Sigur eu nu le-am văzut.

Cu ele nu ai tangențe,

De-asta ești de necrezut.

Vrei să fii a mea muză,

Și nu-ți este ușor.

Oamenii te acuză...

Dar este treaba lor.

Vrei să fii a mea muză,

Poate că vreau și eu.

Că-n lumină difuză,

Să văd nu-mi este greu.

Vrei să fii a mea muză,

Sau vrei să-mi fii aproape?

Căci și când ești ursuză,

Vreau să-mi vorbești în șoapte.

Exemplu vrei să-ți fiu?

Nu știu dac-o să pot.

Dar sunt sigur că știu,

Că vreau să-ți ofer tot.

Doi oameni ce nu greșesc,

Nu au cum să se-nțeleagă.

Poate nici nu se iubesc,

Doar că ceva încă-i leagă.

Într-un cuplu este greu,

Nu este doar despre tine.

Trebuie să-ncerci mereu,

Să le faci pe toate bine.

Doi oameni stau împreună,

Împart bune, împart rele.

Dar când relele se-adună,

Este greu să le mai spele.

Trebuie să se susțină,

Și un întreg să formeze.

Să nu intre în rutină,

Amândoi să se stimeze.

Patru voci ce vin din părți,

Voci care doar se ignoră.

Patru valeți, ca la cărți,

Au intrat și ei în horă.

Patru oameni pe Pământ,

Care n-au nicio menire.

Se lasă purtați de vânt,

Niciodată de iubire.

C-avem patru anotimpuri,

Care se schimbă mereu.

„Nu e cum a fost pe timpuri,

Că atunci era mai greu.”

O dată la patru ani,

Unul c-o zi e mai lung.

Unul din patru avani,

Este, metaforic, ciung.

A fost data de trei,

În care am decis,

Că dac-o să mă vrei,

O să îmi spui concis.

Căci pentru prima dată,

Eu am făcut un pas.

N-am regretat vreodată,

Că-n plasă m-ai atras.

Amândoi ne-am dorit,

Dar păream agitat.

Și la timp m-am oprit,

Nu și din sărutat.

Voiam să mă asigur,

Că nu îți fac vreun rău.

Nu că am fost nesigur,

Sau c-am fost tontălău.