Aroganță - câtă-ncape,

Într-o pungă de un gram.

Și a-nceput ca să sape,

După înc-un kilogram.

Bucurie - nu prea multă,

Cât să nu te amețească.

Când vine ca o insultă,

Oricine poa' s-o pățească.

Fericire - prea puțină,

Că este prea efemeră.

Doar așa, cât să te țină,

Să nu spui că e șomeră.

Pui un sac de bunătate,

Și amesteci cu un pai.

Acum, că sunt gata toate:

Încântat, eu sunt Mihai!

De la Eminescu 'ncoace,

De la Blaga nu mai tace,

Și de la Caragiale,

Și-a luat nasul la purtare.

Trecând de la Văcărescu,

Citea versuri din Sănescu.

Se-ntorcea la Voiculescu,

Și-l stima pe-Alexandrescu.

Nu mai sunt, asta îmi spune,

Poeți care să răsune.

Chiar de-avem o uniune,

Pare că multe nu spune.

Fără picur de sfială,

Și cu foarte multă fală,

Astăzi o să serbăm iară,

Cultura Națională!