Acționăm, mai mereu,

Conduși, parcă, de orgoliu.

Și ne este foarte greu,

Să luăm virajul la foliu.

Facem lucruri de fațadă,

Numa' să pară că-i bine.

Defilând pe promenadă,

Uităm de toți, dar nu-i bine.

Uiți de toți când nu mai ai,

Vreun motiv să îți mai pese.

Și-i cauți când al tău trai,

Începe să te apese. 

Trăim, cred că toată viața,

Fiecare-n legea sa.

Dar nu-ți păta deloc fața,

Că-ți va ajuta cândva.

Lirică, căci asta fac,

De când fac ochi dimineața.

Și nu am să mă prefac,

Practic, n-o să îmi schimb fața.

Cad cuvinte ce fac versuri,

Până formează catrene.

Și nu pot crea ștersuri,

Că-mi curg strofe și prin vene.

Sunt făcut din epitete,

Imagini, figuri de stil. 

Și n-o să stau la șuete,

Pentru că aș fi ostil.

Eu n-am să scriu la comandă,

Nici dacă mă plătești bine.

Căci este ca o ofrandă,

Să vreau să scriu despre tine.

Văd zi de zi printre noi,

Oameni fără intelect.

Care fac des tărăboi,

Când scapă pe internet.

Fără țeluri, o' vreun vis,

Făr' să dea ceva concret.

Că-s ușor de compromis,

Dacă nu au intelect. 

Stau pe bancă pe la sate,

Și-acolo bârfesc poporu'.

Mai bârfesc și despre tine,

Cât e stins televizoru'.

Căci unul ce are vreme,

Este cel mai strașnic critic.

Cunoaște tot, nu se teme,

De la știri pân' la politic.

Când în trompetă am suflat,

Eram convins că n-am plămâni. 

Dar sentimentul l-am sfidat,

Nefiind sclav, n-având stăpâni. 

Când am fumat prima țigară,

Mi-am dat seama că nu îmi place.

Căci pe acorduri de chitară,

Unu-mi spunea: Hai trage, drace!

Când m-am bătut dintr-o prostie,

Mi-am dat seama că nu e bine.

De-atunci dau doar palme morale,

Făcându-te să uiți de tine.

Când am iubit și prima fată,

Mi-am dat seama că fac un rău. 

Am zis că e ultima dată...

Dar uite-mă în pragul tău.

C-așa este pe Pământ,

Lăsat să se-ntâmple totul. 

Și toți ne cam dăm în vânt,

Până când se naște fătul. 

Ne-ncepem parcursu-n viață,

Cu prea mare tărăboi. 

Dar unii se nasc în ceață,

Și nu sunt cum dorim noi. 

Trăim, creștem și iubim,

Încă din prima secundă. 

Și, chit că nu ne dorim,

Viața o sa ne mai tundă. 

Așadar, părăsim viața,

Uneori, cu mari regrete. 

Și nu prindem dimineața,

Ca să mai sărim în ghete.