Multe probleme-ți oferă,

Mai multe dureri de cap.

Ești într-o continuă sferă.

Dar în cap îți mai încap?

Ca o cușcă de metal,

În care se bat doi lei. 

Căci totul este brutal,

Dar și lipsit de idei.

Ca o moară ce rotește,

Roata condusă de apă. 

Ca un strigăt ce pornește,

Ca un sunet dintr-o clapă.

Când se iau decizii rele,

E bine să protestezi.

Chiar de sunt decizii grele,

Să-ncerci să nu te stresezi.

Ai o grămadă de lucruri,

După care să tânjești.

Lucruri de care te bucuri,

Pentru care să trăiești.

Dar să nu trăiești vreodată,

Pentru lucruri materiale.

Din toate vrei o bucată.

Dar îți fac bine matale?

Nu poți să cumperi în lume,

Sentimentul fericirii,

Oricât și oricum vor spune,

Nici sentimentul iubirii.

Căci trăirea interioară,

Nu poate fi comparată,

Cu impresia exterioară,

Ce poate fi cumpărată.

Pentru orice durere,

Există o plăcere.

Este doar o părere,

Pentru cel ce o cere.

Ca în cotidian:

Nu ai doar avantaje.

Într-un plan median,

Sunt și dezavantaje.

E frumusețea vieții,

Să vezi rele și bune.

Că-n pragul tinereții,

Vei avea nopți nebune.

O frumusețe clară,

Stă în neprevăzut.

Ca-ntr-o seară de vară,

În care n-ai crezut. 

Am lăsat orice orgoliu,

Și am trecut peste.

Ne apropiem de doliu,

Vrem să facem feste.

Am lăsat orice gândire,

Ce nu-mi face bine. 

Cineva îți dă de știre,

Sau uită de tine. 

Toate îți merg ca pe roate,

Cu puțin noroc.

Tu să nu privești în spate.

Să n-o faci deloc!

Toate îți merg ca în cărți,

Dar să fii atent.

Cu iubirea de prin părți,

Să fii exigent.

Floarea care stă în glastră,

Și e udată cu drag,

Se tot uită pe fereastră,

Așteptându-te în prag.

E de două ori mai mare,

Dar parcă tot este tristă.

Își ia totul de la soare,

Dar să te vadă insistă.

C-am udat-o împreună,

Și-un simbol a devenit.

Doar ea ar putea să-ți spună,

Cât de mult eu te-am iubit.

Prinzând viață prin culori,

Se înalță înspre cer.

Cea mai dragă dintre flori,

Risc să te pierd în eter.