Cea mai dragă
Floarea care stă în glastră,
Și e udată cu drag,
Se tot uită pe fereastră,
Așteptându-te în prag.
E de două ori mai mare,
Dar parcă tot este tristă.
Își ia totul de la soare,
Dar să te vadă insistă.
C-am udat-o împreună,
Și-un simbol a devenit.
Doar ea ar putea să-ți spună,
Cât de mult eu te-am iubit.
Prinzând viață prin culori,
Se înalță înspre cer.
Cea mai dragă dintre flori,
Risc să te pierd în eter.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!