Stafii

Pe drumul presărat cu flori,

Cutreieram în noapte.

Pe lângă sute de culori,

Rosteam, de frică, șoapte.

Vedeam stafii și umbre mari,

Încremeneam de frică.

Și de prin garduri rupeam pari,

Să scap de frică, cică.

Dar totul era-n mintea mea,

Visam când eram treaz. 

Și noaptea multe-n ea unea,

Nu eram prea viteaz.

Înaintam prin întuneric,

Speriat de proprii pași.

"O să devin, frate, isteric,

Te rog să nu mă lași."

1

2020-04-09

Mihai NIȚUICĂ

0 0