Într-un sat
Într-un sat mai amărât,
Este o cărare lungă.
Și-un copil nehotărât,
O ia la vale, pe dungă.
Încotro? Nici el nu știe,
Căci nu are vreun reper.
Doar o amintire vie,
Și obraz, mult caracter.
Se oprește să ia mure,
Poate pofta își alină.
Căci e învățat să-ndure,
Și să n-aibă burta plină.
E-nvățat doar să se uite,
Să nu pună deloc mâna.
S-a obișnuit să uite,
Precum uită ursul stâna.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!