Rolul omului
Rolul omului e s-aducă,
Plus valoare pe Pământ.
Nu să fie ca o nucă,
Purtată de orice vânt.
Încă de mici noi oprim,
În zeci, sute, mii de gări.
Până iubirea zărim,
O luăm la pas pe cărări.
Ne oprim la prietenie,
Doar cu oameni pozitivi.
Și credem că-i pe vecie,
Pentru că suntem naivi.
Adam, nimic nu e veșnic,
Chiar de ne-am dori să fie.
Nici măcar un sacru sfeșnic,
Ce sperie orice stafie.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!