Creația I

Se ia o viață de om,

Ce se pune pe Pământ.

Se lasă lângă un pom,

Să asculte de Cuvânt.

Ca pe timpul lui Irod,

Se așează și-o iscoadă.

Iar omul mușcă din rod,

Păcălit de-o lungă coadă,

Dându-și seama de păcat,

Omul fuge în pădure. 

Fuge pentru ce-a iscat,

Nu s-adune fragi și mure. 

Dar nu se poate ascunde,

Căci Creatoru-l găsește.

După ce-n gând îi pătrunde,

Îl ceartă și-l pedepsește.

1

2020-02-23

Mihai NIȚUICĂ

0 0