Demn de ocolit

Când lua nume în deșert,

Fără de justificare,

Viitorul fiind incert,

Profita de fiecare.

Când uita de orice lege,

Se simțea în al lui mediu.

Îi plăcea mereu să nege,

Și nu avea vreun remediu.

Este demn de ocolit,

Și de zis „Doamne, ferește!”.

Mai tot timpul a jelit,

Că nu are ce-și dorește.

Dar în fiecare clipă,

Este rău și nesărat.

De bun-simț face risipă,

Și lumea s-a săturat.

1

2020-11-28

Mihai NIȚUICĂ

0 0