Plutește-n derivă barca,
Fără ancoră și vele.
Nu salvează precum Arca,
Ci și îngroapă din ele.
Viitorul e prezent,
Perspectiva îngustată.
Simțul critic e absent,
Cum nu a fost niciodată.
În noapte e ger și plouă,
Și lumea se tot ferește.
Toată lumea este nouă,
Și nimeni nu mai vorbește.
S-aibă un punct de vedere,
Parcă nimeni nu mai vrea.
Nimeni nu dă și nu cere,
Dar se mai poate spera.
2020-10-17
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!