La ușa lui
La ușa lui a bătut,
Când afară era ploaie.
Avea un chip abătut,
Pe care-i curgeau șiroaie.
A poftit-o-n a sa casă,
Invitând-o să ia loc.
După ce au stat la masă,
Ea n-a mai plecat deloc.
Ajunsese să-l iubească,
Nu doar să-l aprecieze.
Și-ncerca să-l cucerească,
La suflet să i se-așeze.
El încerca să o facă,
Să se simtă o regină.
Chit că stăteau în baracă,
Și nici nu aveau lumină.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!