Epilog
S-au scurs sute, mii de zile,
Ca s-ajung ce sunt acum.
Printre gânduri străbat mile,
Pân' se face totul scrum!
N-am stat cu cheia de gât,
Fiindcă nu se-ncuia ușa.
Și nu-mi cere să-ți spun cât,
Îmi țineam pe braț mănușa.
Nu mă-ntreba de tabletă,
Sau de bani de buzunar.
Că renunțam la baghetă,
Să-mi pot cumpăra penar.
După ce a plecat mama,
Primeam tot ce îmi doream.
Dar așa s-a născut rana,
Și plângeam pân' adormeam.
Nu ai incă cont? Inregistrează-te aici!